MARTORII LUI DUMNEZEU
Capitolul 24. Coras la „Ştirile Nayos”
Lucas Levin era în acelaşi timp directorul şi redactorul-şef al grupului editorial de la „Ştirile din Nayos”, un lucru neobişnuit printre ziarişti. Era considerat un om de afaceri, de către ziarişti, şi un jurnalist, de către oamenii de afaceri. Nu era complet integrat într-un grup sau altul. El scria editorialul, crezând că se pricepe. El decidea linia ziarului şi era foarte mândru de asta. Avea aproape şaizeci de ani şi era foarte optimist în legătură cu afacerea lui. Avea şi de ce. Era considerat zgârcit de către angajaţii lui, care totuşi aveau mai mult a se plânge de pe urma cenzurii decât de plăţile salariale.
Calm, după mai multe ore, Coras intră cu Jack Point la director.
– Am primit textul tău prin e-mail. Nu poate fi publicat în această formă, spuse şeful.
Jack era obişnuit să audă aşa ceva şi nu spuse nimic. Îşi cunoştea şeful mai bine decât propriul buzunar.
– Cred că e un subiect bun. În afară de asta… , începu Coras.
– Îmi amintesc că te-am trimis să-i iei un interviu domnului Arthur Harold, nu să alergi după morţi.
– Chiar asta e ţinta! Toţi ştiu cât de inaccesibil e domnul Harold. Dacă am dreptate, articolul ăsta îl va aduce la mine. Va face o conferinţă de presă despre asta şi va răspunde la întrebările mele. Mai am doar un pas până la un interviu în exclusivitate.
– Bun! Eşti un tip deştept… , Stranger, nu?
– Coras Stranger.
– Ce fel de nume e ăsta?! Oricum, textul nu poate avea această formă. Trebuie să înţelegi, vindem ziare, trebuie să fim de partea corectă, din punct de vedere politic.
– Care e partea corectă, şefu’?
– Nu putem vorbi rău de Harold, când toată lumea spune numai lucruri bune despre el. Vei reface textul aici şi vei fi angajat pe loc ca redactor-şef. Vei avea salariul de două ori mai mare decât al unui ziarist, un apartament şi o maşină pe cheltuiala ziarului. Ce zici?
– Asta e cenzură!
– Haide, zău! Nu-mi spune că tu chiar crezi în idei precum democraţia americană, libertatea cuvântului, libertatea presei şi alte noţiuni ca astea?! Noi suntem aici să manipulăm! Avem putere! Un om se înalţă sau cade conform voinţei noastre. Acum, domnul Harold este sus pe scara valorilor.
– Manipulare! Începe să-mi placă foarte mult cuvântul. Dacă vreţi să fie manipulare…
– Da, fiule! Ăsta e spiritul! Scrie textul şi-ţi voi spune dacă e bun.
– Bine! Arătaţi-mi contractul şi vă voi face un articol să mă pomeniţi! Dar trebuie să publicaţi şi fotografia.
– Numai de dragul justiţiei. Să nu-l scoţi pe Harold vinovat!
În timp ce directorul dădea formularul contractului să fie editat de către secretară, Coras scrise un text pe o foaie, apoi îl scrise la calculator. Când fu gata, arătă ecranul calculatorului către director. Lucas Levin avea de ce să fie satisfăcut de rezultate. Citi textul în două minute şi decise să-l publice. Puse contractul pe masă şi Coras îl semnă, apoi ieşiră. Coras reintră şi schimbă ceva în text, apoi plecă repede.
Jack Point luă hârtia de pe masă şi plecă şi el. Afară, citi textul scris de Coras. La prima vedere, era neutru:
„Mr. A. Harold a devenit reprezentantul statului Israel şi Palestina în «Consiliul celor Zece», ca să nu mai pomenim şi de sprijinul Statelor Unite. A apărut un nou lider în lumina reflectoarelor. Barierele care separau odată teritoriile arabe şi israeliene nu mai există. Un timp scurt a fost necesar pentru ca un tânăr să împlinească un vis milenar. Sărind etapele împlinirii personale, a produs o uriaşă surpriză tuturor oponenţilor. E sigur acum, procesul de pace s-a finalizat. Şi totuşi, duşmanii i-au găsit punctul slab, în ciuda faptului că ascensiunea lui a fost rapidă. I-au fost împotrivă zvonurile grupurilor care au pretins că moartea tatălui – Ecdy – e parte a unui joc cu alte raţiuni şi că a fost aranjată de acoliţii lui Arthur Harold. Aceleaşi grupuri au refuzat să-l accepte ca reprezentant al Palestinei, mai târziu. Unicul om care putea schimba ceva, reprezentantul Israelului, Moses Haimovich, a decis să-i dea acordul pentru a deveni lider. Coroana lumii, nordul, sudul, estul şi vestul vor preţui întotdeauna pacea dată cu un singur semn. Intrăm în zorii unei lumi care nu mai are apusuri înroşite de sânge. Să ascultăm vocea adevărului! Totuşi, în fiecare pace doarme un război. Am primit răspunsuri la întrebările noastre, dar s-a destrămat frumuseţea luptelor politice. Tăcerea e doar înaintea furtunii, să credem în ea? Altă stea s-a născut. Lăsăm pentru alţii o întrebare: merită el coroana sau e doar un uzurpator?”
– Ce naiba… ?, exclamă Jack.
El citi prima literă a fiecărei fraze, ce alcătuiau o propoziţie. „MABUSE ŞI-A UCIS TATĂL”.
Mesajul fusese deja eliberat spre tipărire.
Vittoriaswan's Blog 